ÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, îndemânatici, -ce, adj. 1. Care execută bine și ușor orice muncă manuală; iscusit, dibaci. ♦ (Adverbial) Cu îndemânare. 2. De care te folosești cu ușurință; comod. 3. (Înv.) Potrivit, favorabil. [Var.: îndemânátec, -ă, îndemănátec, -ă adj.] – Îndemână + suf. -atic. (Sursa: DEX '98 )

ÎNDEMÂNÁTIC adj. 1. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, meșter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugareț, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseriaș ~.) 2. iscusit, priceput, (înv.) practicos, practisit. (Un doctor ~.) 3. v. inteligent. (Sursa: Sinonime )

ÎNDEMÂNÁTIC adj. v. avantajos, comod, confortabil, favorabil, prielnic, propice. (Sursa: Sinonime )

Îndemânatic ≠ inabil, incomod (Sursa: Antonime )

îndemânátic adj. m., pl. îndemânátici; f. sg. îndemânátică, pl. îndemânátice (Sursa: Ortografic )

ÎNDEMÂNÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are îndemânare; dibaci; iscusit; abil. Meseriaș ~. 2) Care poate fi folosit cu ușurință; comod. Instrument ~. /v. a îndemâna + suf. ~atic (Sursa: NODEX )