ÎNDIGUÍ, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. A mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri, a zăgăzui; p. gener. a ridica un dig. – În + dig + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNDIGUÍ ~iésc tranz. (torente de apă) A opri cu ajutorul unui dig; a stăvili; a zăgăzui; a bara. /în + dig + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
ÎNDIGUÍ vb. a stăvili, a zăgăzui. (A ~ malul unui râu.) (Sursa: Sinonime )
îndiguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndiguiésc, imperf. 3 sg. îndiguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndiguiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
îndigui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îndigui îndiguire îndiguit îndiguind singular plural
îndiguiește îndiguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îndiguiesc (să) îndiguiesc îndiguiam îndiguii îndiguisem
a II-a (tu) îndiguiești (să) îndiguiești îndiguiai îndiguiși îndiguiseși
a III-a (el, ea) îndiguiește (să) îndiguiască îndiguia îndigui îndiguise
plural I (noi) îndiguim (să) îndiguim îndiguiam îndiguirăm îndiguiserăm, îndiguisem*
a II-a (voi) îndiguiți (să) îndiguiți îndiguiați îndiguirăți îndiguiserăți, îndiguiseți*
a III-a (ei, ele) îndiguiesc (să) îndiguiască îndiguiau îndiguiră îndiguiseră
* Formă nerecomandată