ÎNFLORITÚRĂ, înflorituri, s. f. Podoabă, ornament, broderie. ♦ Fig. Adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare. – Înflori + suf. -tură. (Sursa: DEX '98 )

ÎNFLORITÚRĂ s. ornament, podoabă. (Sursa: Sinonime )

ÎNFLORITÚRĂ s. v. exagerare. (Sursa: Sinonime )

înfloritúră s. f., g.-d. art. înfloritúrii; pl. înfloritúri (Sursa: Ortografic )

ÎNFLORITÚRĂ ~i f. 1) Element care înfrumusețează ceva; ornament. 2) fig. Adaos născocit la relatarea unor fapte reale (pentru a produce o impresie mai puternică). /a înflori + suf. ~tură (Sursa: NODEX )