ÎNGLODÁ, înglodez, vb. I. Refl. A se înfunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se înnămoli, a se împotmoli. ♦ Fig. A face multe datorii. [Var.: (înv.) înglodí vb. IV] În + glod. (Sursa: DEX '98 )
ÎNGLODÁ vb. v. împotmoli. (Sursa: Sinonime )
înglodá vb., ind. prez. 1 sg. înglodéz, 3 sg. și pl. înglodeáză (Sursa: Ortografic )
A ÎNGLODÁ ~éz tranz. înv. A face să se înglodeze. /în + glod (Sursa: NODEX )
A SE ÎNGLODÁ mă ~éz intranz. pop1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adânc în glod (fără a putea înainta); a se înnămoli; a se înfunda. 2) fig. A nu putea ieși dintr-o dificultate; a se încurca (rău); a se împotmoli. /în + glod (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
îngloda   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îngloda înglodare înglodat înglodând singular plural
înglodează înglodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înglodez (să) înglodez înglodam înglodai înglodasem
a II-a (tu) înglodezi (să) înglodezi înglodai înglodași înglodaseși
a III-a (el, ea) înglodează (să) înglodeze îngloda înglodă înglodase
plural I (noi) înglodăm (să) înglodăm înglodam înglodarăm înglodaserăm, înglodasem*
a II-a (voi) înglodați (să) înglodați înglodați înglodarăți înglodaserăți, înglodaseți*
a III-a (ei, ele) înglodează (să) înglodeze înglodau înglodară înglodaseră
* Formă nerecomandată