ÎNGREȚOȘÁ, îngrețoșez, vb. I. Refl. și tranz. A avea sau a produce cuiva o senzație de greață. ♦ Fig. A (se) scârbi, a (se) dezgusta. – În + grețos. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNGREȚOȘÁ ~éz tranz. A face să se îngrețoșeze. /în + grețos (Sursa: NODEX )
A SE ÎNGREȚOȘÁ mă ~éz intranz. 1) A fi cuprins de greață; a avea o senzație de greață. 2) fig. A fi cuprins de scârbă, de adânc dezgust; a se scârbi; a se dezgusta. /în + grețos (Sursa: NODEX )
ÎNGREȚOȘÁ vb. 1. a se scârbi, (reg.) a se silnici. (S-a ~ de atâta mâncare.) 2. v. dezgusta. (Sursa: Sinonime )
îngrețoșá vb., ind. prez. 1 sg. îngrețoșéz, 3 sg. și pl. îngrețoșeáză, 1 pl. îngrețoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrețoșéze; ger. îngrețoșând (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
îngrețoșa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îngrețoșa îngrețoșare îngrețoșat îngrețoșând singular plural
îngrețoșează îngrețoșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îngrețoșez (să) îngrețoșez îngrețoșam îngrețoșai îngrețoșasem
a II-a (tu) îngrețoșezi (să) îngrețoșezi îngrețoșai îngrețoșași îngrețoșaseși
a III-a (el, ea) îngrețoșează (să) îngrețoșeze îngrețoșa îngrețoșă îngrețoșase
plural I (noi) îngrețoșăm (să) îngrețoșăm îngrețoșam îngrețoșarăm îngrețoșaserăm, îngrețoșasem*
a II-a (voi) îngrețoșați (să) îngrețoșați îngrețoșați îngrețoșarăți îngrețoșaserăți, îngrețoșaseți*
a III-a (ei, ele) îngrețoșează (să) îngrețoșeze îngrețoșau îngrețoșară îngrețoșaseră
* Formă nerecomandată