ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a(se) împovăra. ♦ Tranz. Fig. A produce o senzație de greutate, de apăsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [Pr.: -gre-u-. – Prez. ind. și: îngreún] – Probabil lat. *in-grevinare. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNGREUNÁ ~éz tranz. 1) A face să se îngreuneze. 2) rar A încărca cu greutăți mari. 3) fig. A face să devină greu de îndeplinit; a complica. 4) pop. A lăsa gravidă. /<lat. ingrevinare (Sursa: NODEX )
A SE ÎNGREUNÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) greu. /<lat. ingrevinare (Sursa: NODEX )
INGREUNÁ vb. v. împovăra. (Sursa: Sinonime )
ÎNGREUNÁ vb. v. însărcina. (Sursa: Sinonime )
A (se) îngreuna ≠ a (se) ușura (Sursa: Antonime )
îngreuná vb. (sil. -gre-u-), ind. prez. 1 sg. îngreunéz, 3 sg. și pl. îngreuneáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
îngreuna (1 -unez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îngreuna îngreunare îngreunat îngreunând singular plural
îngreunează îngreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îngreunez (să) îngreunez îngreunam îngreunai îngreunasem
a II-a (tu) îngreunezi (să) îngreunezi îngreunai îngreunași îngreunaseși
a III-a (el, ea) îngreunează (să) îngreuneze îngreuna îngreună îngreunase
plural I (noi) îngreunăm (să) îngreunăm îngreunam îngreunarăm îngreunaserăm, îngreunasem*
a II-a (voi) îngreunați (să) îngreunați îngreunați îngreunarăți îngreunaserăți, îngreunaseți*
a III-a (ei, ele) îngreunează (să) îngreuneze îngreunau îngreunară îngreunaseră
* Formă nerecomandată