întorsureán adj. m., s. m., pl. întorsuréni; f. sg. întorsureánă, pl. întorsuréne (Sursa: Ortografic )
întorsurean substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | întorsurean | întorsureanul | întorsureană | întorsureana | plural | întorsureni | întorsurenii | întorsurene | întorsurenele | genitiv-dativ | singular | întorsurean | întorsureanului | întorsurene | întorsurenei | plural | întorsureni | întorsurenilor | întorsurene | întorsurenelor | vocativ | singular | întorsurene, întorsureanule | întorsureano | plural | întorsurenilor | întorsurenelor |
|