|
ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare. (Sursa: DEX '98 )
întortocheá vb., ind. prez. 1 sg. întortochéz, 3 sg. și pl. întortocheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. întortochéze; ger. întortochínd (Sursa: Ortografic )
A ÎNTORTOCHEÁ ~éz tranz. (idei, lucrări, probleme) A face (mai) complicat (decât este în realitate); a complica. /<lat. intorticulare (Sursa: NODEX )
A SE ÎNTORTOCHEÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (mai ales despre drumuri) A avea mai multe cotituri; a fi cotit. /<lat. intorticulare (Sursa: NODEX )
| întortochea verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) întortochea | întortochere | întortocheat | întortochind | singular | plural | | întortochează | întortocheați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | întortochez | (să) întortochez | întortocheam | întortocheai | întortocheasem | | a II-a (tu) | întortochezi | (să) întortochezi | întortocheai | întortocheași | întortocheaseși | | a III-a (el, ea) | întortochează | (să) întortocheze | întortochea | întortoche | întortochease | | plural | I (noi) | întortochem | (să) întortochem | întortocheam | întortochearăm | întortocheaserăm, întortocheasem* | | a II-a (voi) | întortocheați | (să) întortocheați | întortocheați | întortochearăți | întortocheaserăți, întortocheaseți* | | a III-a (ei, ele) | întortochează | (să) întortocheze | întortocheau | întortocheară | întortocheaseră | * Formă nerecomandată |