ÎNTRULOCÁRE s. f. v. întrolocare. (Sursa: DEX '98 )
ÎNTRULOCÁ vb. I. v. întroloca. (Sursa: DEX '98 )
Declinări/Conjugări
întruloca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întruloca întrulocare întrulocat întrulocând singular plural
întruloacă întrulocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întruloc (să) întruloc întrulocam întrulocai întrulocasem
a II-a (tu) întruloci (să) întruloci întrulocai întrulocași întrulocaseși
a III-a (el, ea) întruloacă (să) întruloace întruloca întrulocă întrulocase
plural I (noi) întrulocăm (să) întrulocăm întrulocam întrulocarăm întrulocaserăm, întrulocasem*
a II-a (voi) întrulocați (să) întrulocați întrulocați întrulocarăți întrulocaserăți, întrulocaseți*
a III-a (ei, ele) întruloacă (să) întruloace întrulocau întrulocară întrulocaseră
* Formă nerecomandată

întrulocare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întrulocare întrulocarea
plural întrulocări întrulocările
genitiv-dativ singular întrulocări întrulocării
plural întrulocări întrulocărilor
vocativ singular întrulocare, întrulocareo
plural întrulocărilor