|
ÎNVIFORÁT, -Ă, înviforați, -te, adj. (Pop.) 1. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos, înverșunat ca viforul; năvalnic, vijelios. 2. Fig. Tulburat, zbuciumat. [Var.: înviforít, -ă ad j.] – V. învifora. (Sursa: DEX '98 )
ÎNVIFORÁT adj. năvalnic, viforos, vijelios. (Furtună ~.) (Sursa: Sinonime )
înviforát adj. m., pl. înviforáți; f. sg. înviforátă, pl. înviforáte (Sursa: Ortografic )
| învifora verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) învifora | înviforare | înviforat | înviforând | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | înviforează | (să) înviforeze | învifora | înviforă | înviforase | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | înviforează | (să) înviforeze | înviforau | înviforară | înviforaseră | | înviforat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | înviforat | înviforatul | înviforată | înviforata | | plural | înviforați | înviforații | înviforate | înviforatele | | genitiv-dativ | singular | înviforat | înviforatului | înviforate | înviforatei | | plural | înviforați | înviforaților | înviforate | înviforatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |