ÎNVIFORÁT, -Ă, înviforați, -te, adj. (Pop.) 1. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos, înverșunat ca viforul; năvalnic, vijelios. 2. Fig. Tulburat, zbuciumat. [Var.: înviforít, -ă ad j.] – V. învifora. (Sursa: DEX '98 )

ÎNVIFORÁT adj. năvalnic, viforos, vijelios. (Furtună ~.) (Sursa: Sinonime )

înviforát adj. m., pl. înviforáți; f. sg. înviforátă, pl. înviforáte (Sursa: Ortografic )

ÎNVIFORÁ, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A-l bate pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) înviforí vb. IV] – În + vifor. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNVIFORÁ pers. 3 ~eáză tranz. 1) A supune acțiunii exercitate de vifor. 2) fig. A face să fie cuprins de un sentiment puternic de neliniște; a tulbura; a zbuciuma. /în + vifor (Sursa: NODEX )

ÎNVIFORÁ vb. a viforî. (Sursa: Sinonime )

înviforá vb., ind. prez. 3 sg. înviforeáză (Sursa: Ortografic )