« Back
învolbá vb. ind. prez. pers. 1 învolb (Sursa: DMLR )
Declinări/Conjugări
învolba (1 învolb)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învolba învolbare învolbat învolbând singular plural
învoalbă învolbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învolb (să) învolb învolbam învolbai învolbasem
a II-a (tu) învolbi (să) învolbi învolbai învolbași învolbaseși
a III-a (el, ea) învoalbă (să) învoalbe învolba învolbă învolbase
plural I (noi) învolbăm (să) învolbăm învolbam învolbarăm învolbaserăm, învolbasem*
a II-a (voi) învolbați (să) învolbați învolbați învolbarăți învolbaserăți, învolbaseți*
a III-a (ei, ele) învoalbă (să) învoalbe învolbau învolbară învolbaseră
* Formă nerecomandată

învolba (1 -bez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învolba învolbare învolbat învolbând singular plural
învolbează învolbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învolbez (să) învolbez învolbam învolbai învolbasem
a II-a (tu) învolbezi (să) învolbezi învolbai învolbași învolbaseși
a III-a (el, ea) învolbează (să) învolbeze învolba învolbă învolbase
plural I (noi) învolbăm (să) învolbăm învolbam învolbarăm învolbaserăm, învolbasem*
a II-a (voi) învolbați (să) învolbați învolbați învolbarăți învolbaserăți, învolbaseți*
a III-a (ei, ele) învolbează (să) învolbeze învolbau învolbară învolbaseră
* Formă nerecomandată