|
învolbá, învolbéz, vb. I (reg.) a holba ochii. (Sursa: DAR )
învolbá (învolbéz, învolbát), vb. – 1. A înfășuras, a răsuci. – 2. (Refl.) A se învolbura, a se învîrteji. – 3. (Refl.) A se învîrti. – 4. (Refl.) A se desface, a se deschide (mai ales ochii și florile). – Var. învoalbe, volba, învolbi. Mr. mvolbu (mvulbedz), mvolbere, megl. volbu. Lat. involvĕre (Pușcariu 904; REW 4540; Tiktin; DAR), cf. holba, și it. involvere, involgere, sp. envolver. – Der. învolt, adj. (deschis, mărit, perfect alcătuit; umflat, rotunjit), reprezintă un lat. voltum, cf. it. (in)volto; învolta, vb. (despre flori, a se deschide, a crește în bune condiții; a fi ceva din belșug), format pe baza lui învolt; dezvolba, vb. refl. (a se dezvolta), format pe baza paralelismului închide-deschide sau înfunda-desfunda etc. (după Scriban, de la un lat. *dĭsvolvĕre, care pare inutil); desvolta, vb. (a dezvolta), format pe baza lui învolt, cu sensurile fr. développer. (Sursa: DER )
învolbá vb. ind. prez. pers. 1 învolb (Sursa: DMLR )
| învolba (1 învolb) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) învolba | învolbare | învolbat | învolbând | singular | plural | | învoalbă | învolbați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | învolb | (să) învolb | învolbam | învolbai | învolbasem | | a II-a (tu) | învolbi | (să) învolbi | învolbai | învolbași | învolbaseși | | a III-a (el, ea) | învoalbă | (să) învoalbe | învolba | învolbă | învolbase | | plural | I (noi) | învolbăm | (să) învolbăm | învolbam | învolbarăm | învolbaserăm, învolbasem* | | a II-a (voi) | învolbați | (să) învolbați | învolbați | învolbarăți | învolbaserăți, învolbaseți* | | a III-a (ei, ele) | învoalbă | (să) învoalbe | învolbau | învolbară | învolbaseră | * Formă nerecomandată | învolba (1 -bez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) învolba | învolbare | învolbat | învolbând | singular | plural | | învolbează | învolbați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | învolbez | (să) învolbez | învolbam | învolbai | învolbasem | | a II-a (tu) | învolbezi | (să) învolbezi | învolbai | învolbași | învolbaseși | | a III-a (el, ea) | învolbează | (să) învolbeze | învolba | învolbă | învolbase | | plural | I (noi) | învolbăm | (să) învolbăm | învolbam | învolbarăm | învolbaserăm, învolbasem* | | a II-a (voi) | învolbați | (să) învolbați | învolbați | învolbarăți | învolbaserăți, învolbaseți* | | a III-a (ei, ele) | învolbează | (să) învolbeze | învolbau | învolbară | învolbaseră | * Formă nerecomandată |