ÎNVOLBURÁ, învólbur, vb. I. 1. Tranz. și refl. (La pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. [Prez. ind. și: învolburez] – În + volbură. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNVOLBURÁ ~éz tranz. 1) A face să se învolbureze. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a învălui. [Și învolbur] /în + volbură (Sursa: NODEX )
A SE ÎNVOLBURÁ pers. 3 se ~éază intranz. (despre ape, aer) A se mișca în vârtejuri; a face volburi; a se învârteji. [Și învolbură] /în + volbură (Sursa: NODEX )
ÎNVOLBURÁ vb. 1. a (se) învârteji, a (se) zbate, (rar) a (se) învâltori, (pop.) a (se) vârteji, (reg.) a (se) învoalbe, a (se) vârtejui. (Marea se ~.) 2. v. agita. (Sursa: Sinonime )
învolburá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. învólbură/învolbureáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
învolbura (1 -burez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învolbura învolburare învolburat învolburând singular plural
învolburează învolburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învolburez (să) învolburez învolburam învolburai învolburasem
a II-a (tu) învolburezi (să) învolburezi învolburai învolburași învolburaseși
a III-a (el, ea) învolburează (să) învolbureze învolbura învolbură învolburase
plural I (noi) învolburăm (să) învolburăm învolburam învolburarăm învolburaserăm, învolburasem*
a II-a (voi) învolburați (să) învolburați învolburați învolburarăți învolburaserăți, învolburaseți*
a III-a (ei, ele) învolburează (să) învolbureze învolburau învolburară învolburaseră
* Formă nerecomandată