ȘÉLAC s. n. 1. Rășină naturală (de origine animală) sau produsă sintetic, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. 2. Lac preparat din șelac (1), folosit la lustruire, grunduire etc. [Var.: șérlac s. n.] – Din germ. Schellack. (Sursa: DEX '98 )

ȘÉLAC n. 1) Rășină (naturală sau sintetică) întrebuințată la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. 2) Lac preparat din această rășină. [Var. șerlac] /<germ. Schellack (Sursa: NODEX )

ȘÉLAC s.n. Rășină naturală secretată de o insectă din regiunile tropicale și întrebuințată la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. [Var. șerlac s.n. / < germ. Schellack]. (Sursa: DN )

ȘÉLAC/ȘÉRLAC s. n. rășină naturală secretată de o insectă din regiunile tropicale, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. (< germ. Schellack) (Sursa: MDN )

șélac/șérlac s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
șelac   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șelac șelacul
plural
genitiv-dativ singular șelac șelacului
plural
vocativ singular
plural