ȘÍȚĂ, șițe, s. f. Bucată subțire de lemn asemănătoare cu șindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptușirea și acoperirea caselor țărănești, a cabanelor etc.; p. ext. șindrilă. – Din scr. štica. (Sursa: DEX '98 )

ȘÍȚĂ s. (Mold., Bucov. și Maram.) draniță. (Casă acoperită cu ~.) (Sursa: Sinonime )

șíță1, șíțe, s.f. (reg.) 1. șindrilă lungă (scândură de brad sau de fag îngustă și subțire). 2. (în forma: șisă) fuscel (la războiul de țesut), vergea, joardă. 3. (în forma: șisă) tindeche (la războiul de țesut). (Sursa: DAR )

șíță2, s.f. (reg.) numele unei plante asemănătoare cu rogozul. (Sursa: DAR )

șíță (-țe), s. f. – Un fel de șindrilă folosită la acoperitul caselor. – Var. Trans. șisă. Sb., cr. štica (Cihac, II, 389; Conev 85). – Der. șițui, vb. (a acoperi cu șiță); șițar, s. m. (Trans., șindrilar). (Sursa: DER )

șíță s. f., g.-d. art. șíței; pl. șíțe (Sursa: Ortografic )

ȘÍȚĂ ~e f. Bucată de lemn, asemănătoare cu șindrila, folosită pentru acoperitul caselor țărănești. /<sb. štica, bulg. štița (Sursa: NODEX )