ȚĂCĂNÍ, țăcănesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc. ♦ Tranz. (Fam.) A scrie ceva la mașina de scris. 2. Refl. Fig. A se sminti, a se țicni. – Țac + suf. -ăni. (Sursa: DEX '98 )
A SE ȚĂCĂNÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde judecata; a se țicni; a se amenti; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se trăsni; a se aliena. /țac + suf. ~ăni (Sursa: NODEX )
A ȚĂCĂNÍ ~ésc 1. intranz. A lovi repetat, producând un zgomot ritmic; a produce țăcănituri; a face „țac-țac”. 2. tranz. pop. A scrie la mașina de dactilografiat; a dactilografia. /țac + suf. ~ăni (Sursa: NODEX )
ȚĂCĂNÍ vb. v. păcăni. (Sursa: Sinonime )
ȚĂCĂNÍ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni. (Sursa: Sinonime )
țăcăní vb., ind. prez. 1 sg. țăcănésc/țăcăn, imperf. 3 sg. țăcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. țăcăneáscă/țăcăne (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
țăcăni (1 -cănesc)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țăcăni țăcănire țăcănit țăcănind singular plural
țăcănește țăcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țăcănesc (să) țăcănesc țăcăneam țăcănii țăcănisem
a II-a (tu) țăcănești (să) țăcănești țăcăneai țăcăniși țăcăniseși
a III-a (el, ea) țăcănește (să) țăcănească țăcănea țăcăni țăcănise
plural I (noi) țăcănim (să) țăcănim țăcăneam țăcănirăm țăcăniserăm, țăcănisem*
a II-a (voi) țăcăniți (să) țăcăniți țăcăneați țăcănirăți țăcăniserăți, țăcăniseți*
a III-a (ei, ele) țăcănesc (să) țăcănească țăcăneau țăcăniră țăcăniseră
* Formă nerecomandată