ȚĂRĂNÍE, (2) țărănii, s. f. 1. Condiția, starea, viața de țăran. 2. Vorbă, expresie țărănească. ♦ (Peior.) Bădărănie, mojicie, grosolănie. – Țăran + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )

ȚĂRĂNÍE s. v. mitocănie. (Sursa: Sinonime )

ȚĂRĂNÍE s. v. țărănime. (Sursa: Sinonime )

țărăníe (condiție de țăran, vorbă, expresie țărănească) s. f., art. țărănía, g.-d. art. țărăníei; (vorbe) pl. țărăníi, art. țărăníile (Sursa: Ortografic )

ȚĂRĂNÍE ~i f. rar 1) Situație de țăran; viață de țăran. 2) peior. Vorbă sau faptă de țărănoi. [G.-D. țărăniei] /țăran + suf. ~ie (Sursa: NODEX )