|
țeliní, pers. 3 sg. țelinéște, vb. IV (înv.) a se face țelină, pământ nelucrat. (Sursa: DAR )
| țelină (pământ; -i) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | țelină | țelina | | plural | țelini | țelinile | | genitiv-dativ | singular | țelini | țelinii | | plural | țelini | țelinilor | | vocativ | singular | țelină, țelino | | plural | țelinilor | | țelini verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) țelini | țelinire | țelinit | țelinind | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | țelinește | (să) țelinească | țelinea | țelini | țelinise | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | țelinesc | (să) țelinească | țelineau | țeliniră | țeliniseră | |