țeliní, pers. 3 sg. țelinéște, vb. IV (înv.) a se face țelină, pământ nelucrat. (Sursa: DAR )

ȚÉLINĂ2, țelini, s. f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă. 2. Pășune, fâneață (naturală sau semănată). – Din bg., scr. celina. (Sursa: DEX '98 )

ȚÉLINĂ2 ~i f. Suprafață de pământ special necultivat un timp îndelungat; pârloagă. A valorifica ~a. ◊ A răsturna ~a a desțelini. [G.-D. țelinii] /<bulg., țelina, sb. cjelina (Sursa: NODEX )

ȚÉLINĂ s. v. paragină. (Sursa: Sinonime )

țélină (-ni), s. f. – Pîrloagă, ogor necultivat. – Var. țălină. Sl. celi(z)na (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Conev 41), cf. bg., slov. celina, sb. cjelina. – Der. țelinos, adj. (deșert, sălbatic). (Sursa: DER )

țélină (pământ nelucrat, pășune) s. f., g.-d. art. țélinii; pl. țélini (Sursa: Ortografic )