|
ȚUMBURÚȘ, țumburușe, s. n. Mică proeminență (rotundă) la un obiect. [Var.: țâmburúș s. n.] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
țumburúș s. n., pl. țumburúșe/țumburúșuri (Sursa: Ortografic )
ȚUMBURÚȘ ~e n. Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. [Pl. și țumburușuri] /cf. sâmbure (Sursa: NODEX )
| țumburuș (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | țumburuș | țumburușul | | plural | țumburușe | țumburușele | | genitiv-dativ | singular | țumburuș | țumburușului | | plural | țumburușe | țumburușelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | țumburuș (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | țumburuș | țumburușul | | plural | țumburușuri | țumburușurile | | genitiv-dativ | singular | țumburuș | țumburușului | | plural | țumburușuri | țumburușurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |