ABÁC, abace, s.n. 1. Instrument de calculat alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus. (Sursa: DEX '09 )

ABÁC, abace, s. n. 1. Instrument alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate) și care este folosit la efectuarea unor calcule aritmetice. 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus. (Sursa: DEX '98 )

ABÁC s.n. 1. Dispozitiv de calculat cu ajutorul unor bile mobile, așezate pe vergele orizontale și paralele. 2. Tabelă grafică, diagramă reprezentând relații între mai multe mărimi variind continuu, care servește la anumite calcule. V. nomogramă. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. it. abbaco, lat. abacus]. (Sursa: DN )

abác s. n. 1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele. 2. nomogramă. (< fr. abaque, lat. abacus) (Sursa: MDN )

ABÁC, abace, s. n. Instrument de calculat, cu bile colorate. – Fr. abaque (lat. lit. abacus). (Sursa: DLRM )

ABÁC s. numărătoare. (~ cu bile, pentru socoteli.) (Sursa: Sinonime )

abác (abáce) s. n. – 1. Numărătoare, instrument de calculat. 2. Tabel, diagramă. < Fr. abaque, it. abbaco. Din it., prin ngr. 'αμπάϰος, var. (înv.) ambac (Gáldi, 143) (Sursa: DER )

abác (mat.) s. n., pl. abáce (Sursa: Ortografic )

abác n., pl. urĭ și e (lat. ábacus, d. vgr. ábax; fr. abaque). Placă (tăbliță) de scris. Aparat de socotit cu bobițe înșirate pe sîrmă p. copii. Damier. Partea netedă din susu capitelului unei coloane. – În sec. 18. ambác (ngr. ámbakos, socoteală), placă (tăbliță) de scris; socoteală. (Sursa: Scriban )