|
abcéde vb. intr. a (se) transforma în abces. (< fr. abcéder, lat. abscedere, var. (după alte surse) abcedá) (Sursa: MDN )
abcéde vb., ind. prez. 1 sg. și pl. abcéd (Sursa: Ortografic )
| abcede verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) abcede | abcedere | — | abcedând | singular | plural | | abcede | abcedeți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | abced | (să) abced | abcedeam | — | — | | a II-a (tu) | abcezi | (să) abcezi | abcedeai | — | — | | a III-a (el, ea) | abcede | (să) abceadă | abcedea | — | — | | plural | I (noi) | abcedem | (să) abcedem | abcedeam | — | — | | a II-a (voi) | abcedeți | (să) abcedeți | abcedeați | — | — | | a III-a (ei, ele) | abced | (să) abceadă | abcedeau | — | — | |