ABJUDECÁ, abjúdec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudecare. (Sursa: DEX '98 )
ABJUDECÁ vb. I. tr. A suspenda, a anula (un drept, un titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< lat. abiudicare]. (Sursa: DN )
abjudecá vb. tr. (jur.) a suspenda printr-o sentință judecătorească. (< lat. abiudicare) (Sursa: MDN )
abjudecá vb., ind. prez. 1 sg. abjúdec, 3 sg. și pl. abjúdecă (Sursa: Ortografic )
A ABJUDECÁ abjúdec tranz. (titluri, drepturi) A anula printr-o decizie judiciară. /<lat. abjudicare (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
abjudeca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abjudeca abjudecare abjudecat abjudecând singular plural
abjudecă abjudecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abjudec (să) abjudec abjudecam abjudecai abjudecasem
a II-a (tu) abjudeci (să) abjudeci abjudecai abjudecași abjudecaseși
a III-a (el, ea) abjudecă (să) abjudece abjudeca abjudecă abjudecase
plural I (noi) abjudecăm (să) abjudecăm abjudecam abjudecarăm abjudecaserăm, abjudecasem*
a II-a (voi) abjudecați (să) abjudecați abjudecați abjudecarăți abjudecaserăți, abjudecaseți*
a III-a (ei, ele) abjudecă (să) abjudece abjudecau abjudecară abjudecaseră
* Formă nerecomandată