ABORDÁJ, abordaje, s. n. 1. Asalt, atac al unei nave (de către altă navă). 2. Ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol. – Din fr. abordage. (Sursa: DEX '98 )

ABORDÁJ s.n. 1. Ciocnire accidentală între două nave. 2. Atacare a unei corăbii prin alăturarea la bordul ei. [Cf. fr. abordage, it. abbordagio]. (Sursa: DN )

abordáj s. n. 1. abordare (I, 1). 2. atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei. (< fr. abordage, it. abbordaggio) (Sursa: MDN )

ABORDÁJ, abordaje, s. n. 1. Luare cu asalt, atacare a unei nave (de către o altă navă). 2. Ciocnire între două nave sau aeronave, ori între o navă sau o aeronavă și un obstacol. – Fr. abordage. (Sursa: DLRM )

abordáj s. n., pl. abordáje (Sursa: Ortografic )

abordáj n., pl. e (fr. abordage). Asalt [!] unei năvi inimice [!]. Ciocnire de vapoare. (Sursa: Scriban )

ABORDÁJ ~e n. 1) Ciocnire accidentală între două nave sau a unei nave de un obstacol. 2) Atacare a unei corăbii inamice prin alăturare la bordul ei. Lupte de ~. /<fr. abordage (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
abordaj   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abordaj abordajul
plural abordaje abordajele
genitiv-dativ singular abordaj abordajului
plural abordaje abordajelor
vocativ singular
plural