ABSÍNT, (2) absinturi, s.n. 1. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason și alte plante aromatice. 2. Porție de absint (1). – Din fr. absinthe. (Sursa: DEX '09 )

ABSÍNT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason și alte plante aromatice. – Din fr. absinthe. (Sursa: DEX '98 )

ABSÍNT s.n. 1. (Bot.) Plantă amară și aromatică, care conține o esență tonică. 2. Băutură alcoolică tare, verzuie, preparată din această plantă sau din pelin, chimen și alte plante aromatice. [< fr. absinthe, cf. lat. absinthium, gr. absinthion]. (Sursa: DN )

absínt s. n. 1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin. 2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint (1). (< fr. absinthe, lat. absinthium) (Sursa: MDN )

ABSÍNT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică, de culoare verde, preparată cu pelin, anason și alte plante aromatice. – Fr. absinthe (lat. lit. absinthium). (Sursa: DLRM )

absínt s. n., pl. absínturi (Sursa: Ortografic )

absínt m. (fr. absinthe d. vgr. apsintion, adică „fără dulceață”). Pelin. N., pl. urĭ. Rachiŭ verde preparat cu frunze și boboci de pelin. V. verdișor. (Sursa: Scriban )

ABSÍNT ~uri n. Băutură alcoolică preparată din pelin, anason și alte plante aromatice. /<fr. absinthe (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
absint   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular absint absintul
plural absinturi absinturile
genitiv-dativ singular absint absintului
plural absinturi absinturilor
vocativ singular
plural