ACÁR1 ~e n. Cutiuță de păstrat ace, ață și alte obiecte necesare la cusut; acarniță. /ac + suf. ~ar (Sursa: NODEX )

ACAR conj. (Ban., Criș., Trans. SV) Deși, cu toate că, măcar că; fie, ori. Pînă iaste vie și tînără, ea-și dă d******i trupul său, acar fată, acar nevastă. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh. akár. Vezi și acarcare, acarce. Cf. batîr. (Sursa: DLRLV )

acár (obiect) s. n., pl. acáre (Sursa: Ortografic )

acár n., pl. e (d. ac). Cutioară de ținut ace. – Și acáriță și acárniță, pl. e. (Sursa: Scriban )