ACCELERÁȚIE, accelerații, s. f. Creștere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp. ♦ Accelerație gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. [Var.: accelerațiúne s. f.] – Din fr. accélération, lat. acceleratio, -onis. (Sursa: DEX '98 )

ACCELERÁȚIE s.f. Creștere a vitezei unui corp în mișcare într-o unitate de timp. ◊ Accelerația gravitației = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă în vid. [Gen. -iei, var. accelerațiune s.f. / cf. fr. accélération, it. accelerazione, lat. acceleratio]. (Sursa: DN )

ACCELERÁȚIE s. f. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp. ♦ ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. (< fr. accélération, lat. acceleratio) (Sursa: MDN )

ACCELERÁȚIE, accelerații, s. f. Variație a vitezei unui corp, în raport cu unitatea de timp. – Fr. accélération (lat. lit. acceleratio, -onis). (Sursa: DLRM )

acceleráție s. f. (sil. -ți-e), art. acceleráția (sil. -ți-a), g.-d. art. acceleráției; pl. acceleráții, art. acceleráțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

ACCELERÁȚIE ~i f. Variație a vitezei unui corp într-o unitate de timp. [G.-D. accelerației; Sil. -ți-e] /<fr. accélération, lat. acceleratio, ~onis (Sursa: NODEX )

accelerațiúne f. (lat. accelerátio, -ónis). Acțiunea de a accelera, ĭuțire, grăbire. – Și -áție, dar maĭ des -áre. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
accelerație   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular accelerație accelerația
plural accelerații accelerațiile
genitiv-dativ singular accelerații accelerației
plural accelerații accelerațiilor
vocativ singular accelerație, accelerațio
plural accelerațiilor