|
ACCELERÁRE, accelerări, s. f. Acțiunea de a accelera și rezultatul ei; iuțire, grăbire, urgentare, zorire. – V. accelera. (Sursa: DEX '98 )
ACCELERÁRE s.f. Acțiunea de a accelera; iuțire. ♦ (Cinem.) Trucaj prin care, în timpul proiecției, mișcările se efectuează cu o viteză mai mare decât cea normală. [< accelera]. (Sursa: DN )
ACCELERÁRE, accelerări, s. f. Acțiunea de a accelera; iuțire, grăbire. (Sursa: DLRM )
ACCELERÁRE s. grăbire, iuțire, urgentare, zorire. (~ expedierii unei mărfi.) (Sursa: Sinonime )
Accelerare ≠ încetinire (Sursa: Antonime )
acceleráre s. f., g.-d. art. accelerării; pl. accelerări (Sursa: Ortografic )
accelerațiúne f. (lat. accelerátio, -ónis). Acțiunea de a accelera, ĭuțire, grăbire. – Și -áție, dar maĭ des -áre. (Sursa: Scriban )
| accelera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) accelera | accelerare | accelerat | accelerând | singular | plural | | accelerează | accelerați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | accelerez | (să) accelerez | acceleram | accelerai | accelerasem | | a II-a (tu) | accelerezi | (să) accelerezi | accelerai | accelerași | acceleraseși | | a III-a (el, ea) | accelerează | (să) accelereze | accelera | acceleră | accelerase | | plural | I (noi) | accelerăm | (să) accelerăm | acceleram | accelerarăm | acceleraserăm, accelerasem* | | a II-a (voi) | accelerați | (să) accelerați | accelerați | accelerarăți | acceleraserăți, acceleraseți* | | a III-a (ei, ele) | accelerează | (să) accelereze | accelerau | accelerară | acceleraseră | * Formă nerecomandată | accelerare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | accelerare | accelerarea | | plural | accelerări | accelerările | | genitiv-dativ | singular | accelerări | accelerării | | plural | accelerări | accelerărilor | | vocativ | singular | accelerare, accelerareo | | plural | accelerărilor | |