ACCÉS1 ~uri n. Posibilitate sau drept de a ajunge, de a pătrunde sau de a intra undeva. /< lat. accessus, fr. acces (Sursa: NODEX )

ACCÉS s.n. 1. Posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva. 2. (Med.) Simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli. ♦ (Fig.) Izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești. 3. (Cib.) Proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației. [Pron. ac-ces, pl. -se, -suri. / < fr. accès, cf. lat. accesus < accedere – a sosi, a ajunge]. (Sursa: DN )

ACCÉS s.n. ~ 3. (Inform.) Proprietate a sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației. (Sursa: MDN )

ACCÉS1 s. n. Posibilitate, drept de a ajunge până într-un loc sau pâna la o persoană. ♢ Cale (sau drum, șosea) de acces = drum care face legătura cu o șosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces = porțiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o șosea mai înaltă, pe un pod etc.– Fr. accès (lat. lit. accessus). (Sursa: DLRM )

ACCÉS s. 1. v. intrare. 2. v. criză. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
acces (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acces accesul
plural accesuri accesurile
genitiv-dativ singular acces accesului
plural accesuri accesurilor
vocativ singular
plural