accidénță s. f., g.-d.art. accidénței; pl. accidénțe (Sursa: DOOM 2 )

ACCIDÉNȚE s. f. pl. Lucrări tipografice de tip special care folosesc în mod variat literele, liniile și ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă. – Din germ. Akzidenz. (Sursa: DEX '98 )

ACCIDÉNȚE f. pl. Lucrări tipografice care folosesc o bogată varietate de litere și de ornamente. /<germ. Akzidenz (Sursa: NODEX )

ACCIDÉNȚE s.f.pl. Lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, programe etc.). [< germ. Akzidenz]. (Sursa: DN )

ACCIDÉNȚE s. f. pl. lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, invitații, programe etc.). (< germ. Akzidenzen) (Sursa: MDN )

ACCIDÉNȚE s. f. pl. Lucrări tipografice variate cu un specific propriu (afișe, programe, cărți de vizită etc.). – După germ. Akzidenzen. (Sursa: DLRM )

accidénțe s. f. pl. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
accidență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular accidență accidența
plural accidențe accidențele
genitiv-dativ singular accidențe accidenței
plural accidențe accidențelor
vocativ singular accidență, accidențo
plural accidențelor