« Back
ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident. (Sursa: DEX '98 )
A ACCIDENTÁ ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident (Sursa: NODEX )
A SE ACCIDENTÁ mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident (Sursa: NODEX )
ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a]. (Sursa: DN )
ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter) (Sursa: MDN )
ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident. (Sursa: DLRM )
accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. și pl. accidenteáză (Sursa: Ortografic )
accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
accidenta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) accidenta accidentare accidentat accidentând singular plural
accidentează accidentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) accidentez (să) accidentez accidentam accidentai accidentasem
a II-a (tu) accidentezi (să) accidentezi accidentai accidentași accidentaseși
a III-a (el, ea) accidentează (să) accidenteze accidenta accidentă accidentase
plural I (noi) accidentăm (să) accidentăm accidentam accidentarăm accidentaserăm, accidentasem*
a II-a (voi) accidentați (să) accidentați accidentați accidentarăți accidentaserăți, accidentaseți*
a III-a (ei, ele) accidentează (să) accidenteze accidentau accidentară accidentaseră
* Formă nerecomandată

accidență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular accidență accidența
plural accidențe accidențele
genitiv-dativ singular accidențe accidenței
plural accidențe accidențelor
vocativ singular accidență, accidențo
plural accidențelor