ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident. (Sursa: DEX '98 )

ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a]. (Sursa: DN )

ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter) (Sursa: MDN )

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident. (Sursa: DLRM )

accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. și pl. accidenteáză (Sursa: Ortografic )

ACCIDÉNȚE s. f. pl. Lucrări tipografice de tip special care folosesc în mod variat literele, liniile și ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă. – Din germ. Akzidenz. (Sursa: DEX '98 )

A ACCIDENTÁ ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident (Sursa: NODEX )

A SE ACCIDENTÁ mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident (Sursa: NODEX )

ACCIDÉNȚE f. pl. Lucrări tipografice care folosesc o bogată varietate de litere și de ornamente. /<germ. Akzidenz (Sursa: NODEX )

ACCIDÉNȚE s.f.pl. Lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, programe etc.). [< germ. Akzidenz]. (Sursa: DN )

ACCIDÉNȚE s. f. pl. lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, invitații, programe etc.). (< germ. Akzidenzen) (Sursa: MDN )

ACCIDÉNȚE s. f. pl. Lucrări tipografice variate cu un specific propriu (afișe, programe, cărți de vizită etc.). – După germ. Akzidenzen. (Sursa: DLRM )

accidénță s. f., g.-d.art. accidénței; pl. accidénțe (Sursa: DOOM 2 )

accidénțe s. f. pl. (Sursa: Ortografic )

accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
accidenta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) accidenta accidentare accidentat accidentând singular plural
accidentea accidentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) accidentez (să) accidentez accidentam accidentai accidentasem
a II-a (tu) accidentezi (să) accidentezi accidentai accidentași accidentaseși
a III-a (el, ea) accidentea (să) accidenteze accidenta accidentă accidentase
plural I (noi) accidentăm (să) accidentăm accidentam accidentarăm accidentaserăm, accidentasem*
a II-a (voi) accidentați (să) accidentați accidentați accidentarăți accidentaserăți, accidentaseți*
a III-a (ei, ele) accidentea (să) accidenteze accidentau accidenta accidentaseră
* Formă nerecomandată

accidență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular accidență accidența
plural accidențe accidențele
genitiv-dativ singular accidențe accidenței
plural accidențe accidențelor
vocativ singular accidență, accidențo
plural accidențelor