ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portabil cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin v******a unor ancii metalice. [Pr.: -de-on] – Din fr. accordéon, germ. Akkordeon. (Sursa: DEX '09 )

ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin v******a unor ancii metalice. [Pr.: -de-on] – Din fr. accordéon, germ. Akkordeon. (Sursa: DEX '98 )

ACORDEÓN ~oáne n. Instrument muzical portativ cu butoane. [Sil. -de-on] /<fr. accordeon, germ. Akkordeon (Sursa: NODEX )

ACORDEÓN s.n. Instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf și cu clape. [Pron. -de-on, pl. -oane. / < fr. accordéon, cf. germ. Akkordeon]. (Sursa: DN )

ACORDEÓN s. n. instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf și claviatură. (< fr. accordéon, germ. Akkordeon) (Sursa: MDN )

ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu foale și cu unul sau mai multe rânduri de clape. [Pr.: -de-on] – Fr. accordéon. (Sursa: DLRM )

ACORDEÓN s. (reg.) muzică. (Sursa: Sinonime )

acordeón s. n. (sil. -de-on), pl. acordeoáne (Sursa: Ortografic )

acordeón n., pl. -oáne (fr. accordéon, d. germ. akkordion, cuvînt fabricat). Armonică cu clape, inventată la 1825 la Viena de Damian. (Sursa: Scriban )