ACUMBÉNT adj. (Bot.; despre un organ) Culcat. [< lat. accumbens < accumbere = a se culca]. (Sursa: DN )
ACUMBÉNT, -Ă adj. (bot.; despre organe) situat de-a lungul unui alt organ. (< engl. acumbent, lat. accumbens) (Sursa: MDN )
Declinări/Conjugări
acumbent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acumbent acumbentul acumbentă acumbenta
plural acumbenți acumbenții acumbente acumbentele
genitiv-dativ singular acumbent acumbentului acumbente acumbentei
plural acumbenți acumbenților acumbente acumbentelor
vocativ singular — —
plural — —