AD-HÓC adv. Anume pentru acest scop. Adunare ~. /Cuv. lat. (Sursa: NODEX )

ad-hóc adv., adj. (Sursa: Ortografic )

AD-HÓC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ◊ (Adjectival; în expr.) Divan (sau adunare) ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea Țărilor Române. – Din lat. ad hoc. (Sursa: DEX '09 )

AD-HÓC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ◊ (Adjectival; în expr.) Divan (sau adunare) ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea țărilor românești. – Din lat. ad hoc. (Sursa: DEX '98 )

AD-HÓC adv. Pentru aceasta, pentru un anumit scop. [< lat. ad hoc – pentru aceasta]. (Sursa: DN )

AD-HÓC adv., adj. pentru un anume scop. (< lat. ad hoc, pentru aceasta) (Sursa: MDN )

AD-HÓC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ♢ (Adjectival; în expr.) Divanul ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea țărilor românești. – Lat. lit. ad hoc. (Sursa: DLRM )

ad-hóc (divan ~) / (lat.) ad hoc adj. invar., adv. (Sursa: DOOM 2 )

ADUNĂRI AD-HOC, organe cu caracter consultativ în Moldova și în Țara Românească, alcătuite din reprezentanți aleși ai tuturor claselor și categoriilor sociale convocate la Iași și București la 22 sept. / 4 oct., respectiv 30 sept. / 12 oct. 1857. Au hotărît: autonomia și neutralitatea celor două Principate, unirea lor într-un singur stat cu numele de România, numirea ca domn a unui prinț străin dintr-o familie domnitoare din Europa, guvern reprezentativ și constituțional, garantarea colectivă a celor șapte puteri. Numite și Divanuri ad-hoc. (Sursa: DE )

DIVANURI AD-HOC v. Adunări ad-hoc. (Sursa: DE )