Dex

ADÁOGE vb. III. v. adăuga. (Sursa: DEX '98 )

ADÁOGE vb. III. v. adăuga. (Sursa: DLRM )

adáug, a adăuga și (est) -gésc, a adăugi și (vechĭ) a adáuge, part. adáus v. tr. (lat. adaugére, pop. adáugere, part. adauctum, id., d. augére, a mări. V. augment). Pun ceva pe lîngă altu saŭ altele: a adăuga un franc la sută, sare ciorbei. Fig. Maĭ spun ceva: nu maĭ adaug nimic la cele spuse. Vechĭ. Măresc, sporesc: a adăuga banii, averea. Încarc la plata biruluĭ: să n' aibă voĭe a-ĭ scădea, nicĭ a-ĭ adăugi. L-a adăugat cu pîra, l-a încărcat cu pîra. I-a adăugit pîntecele, a lăsat-o gravidă. V. refl. Vechĭ. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Mă unesc. Trans. Mă recăsătorec. Mă înmulțesc: păcătoșiĭ se adaug [!]. Mă compar, mă asemăn (Cor.). Mă adaug la masa cuĭva, mă pun la masa luĭ. V. intr. Boala adăogea, se agrava. – Forme vechĭ: adao-: să-și adaogă, Domnu să vă adaogă, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, aŭ adaoș (adăuga), îl adaoseră (adăugără). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări

adaoge verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adaoge	adaogere	adaos	adăogând	singular	plural
		(a) adaoge	adaogere	adaos	adăogând	adaoge	adaogeți, adăogeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adaog	(să) adaog	adăogeam	adăosei	adăosesem
	a II-a (tu)	adaogi	(să) adaogi	adăogeai	adăoseși	adăoseseși
	a III-a (el, ea)	adaoge	—	adăogea	adaose	adăosese
plural	I (noi)	adaogem	(să) adaogem	adăogeam	adaoserăm	adăoseserăm, adăosesem*
	a II-a (voi)	adaogeți	(să) adaogeți	adăogeați	adaoserăți	adăoseserăți, adăoseseți*
	a III-a (ei, ele)	adaog	—	adăogeau	adaoseră	adăoseseră

* Formă nerecomandată

adăoga verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adăoga	adăogare	adăogat	adăogând	singular	plural
		(a) adăoga	adăogare	adăogat	adăogând	adaogă	adăogați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adaog	(să) adaog	adăogam	adăogai	adăogasem
	a II-a (tu)	adaogi	(să) adaogi	adăogai	adăogași	adăogaseși
	a III-a (el, ea)	adaogă	(să) adaoge	adăoga	adăogă	adăogase
plural	I (noi)	adăogăm	(să) adaogăm	adăogam	adăogarăm	adăogaserăm, adăogasem*
	a II-a (voi)	adăogați	(să) adaogați	adăogați	adăogarăți	adăogaserăți, adăogaseți*
	a III-a (ei, ele)	adaogă	(să) adaoge	adăogau	adăogară	adăogaseră

* Formă nerecomandată

adăogi verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adăogi	adăogire	adăogit	adăogind	singular	plural
		(a) adăogi	adăogire	adăogit	adăogind	adaoge	adăogiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adaog	(să) adaog	adăogeam	adăogii	adăogisem
	a II-a (tu)	adaogi	(să) adaogi	adăogeai	adăogiși	adăogiseși
	a III-a (el, ea)	adaoge	(să) adaogă	adăogea	adăogi	adăogise
plural	I (noi)	adăogim	(să) adăogim	adăogeam	adăogirăm	adăogiserăm, adăogisem*
	a II-a (voi)	adăogiți	(să) adăogiți	adăogeați	adăogirăți	adăogiserăți, adăogiseți*
	a III-a (ei, ele)	adaog	(să) adaogă	adăogeau	adăogiră	adăogiseră

* Formă nerecomandată