ADÁOGE vb. III. v. adăuga. (Sursa: DEX '98 )

ADÁOGE vb. III. v. adăuga. (Sursa: DLRM )

ADĂOGÁ vb. I. v. adăuga. (Sursa: DEX '98 )

ADĂOGÍ vb. IV. v. adăuga. (Sursa: DEX '98 )

ADĂOGÁ vb. I. v. adăuga. (Sursa: DLRM )

ADĂOGÍ vb. IV. v. adăuga. (Sursa: DLRM )

adăogá (-áog, -át), vb. – A mai pune peste, a da în plus, a spori. – Var.adaoge, adăuga, adăugi. Mr. adavgu (adapșu, adăvgat), megl. daug (dauș). < Lat. adaugĕre, care s-a păstrat numai în rom. (Pușcariu 10; Candrea-Dens., 16; REW 149; DAR); cf. v. fr. aoire, v. prov. azaut. Ca și în alte cazuri, -ĕre trecuse la -ēre din lat. vulg. Forma adaugere este vie încă în rom., dar astăzi se preferă forma de conjug. I. Totuși, aceasta din urmă este relativ recentă, și DAR (1913) nu o admite. În sfîrșit, există ca arhaism și o formă adaptată la conj. IV, a adăugi. Oscilația între cele trei conjug. posibile a înmulțit curios formele verbale, mai ales la perf. simplu (eu adăosei, adăusei, adăugii, adăogai, adăugai) și la part. trecut (adaos, adaus, adăogit, adăugit, adăogat, adăugat). În toate cazurile, este de preferat tipul de conj. I. Der. adaos, adj. (adăugat); adaos, s. n. (adăugare, supliment); adăoșag, s. n. (suprataxă, contribuție adițională, desființată în Mold. în 1741; adăosătură, s. f. (adăugare). (Sursa: DER )

adáug, a adăuga și (est) -gésc, a adăugi și (vechĭ) a adáuge, part. adáus v. tr. (lat. adaugére, pop. adáugere, part. adauctum, id., d. augére, a mări. V. augment). Pun ceva pe lîngă altu saŭ altele: a adăuga un franc la sută, sare ciorbei. Fig. Maĭ spun ceva: nu maĭ adaug nimic la cele spuse. Vechĭ. Măresc, sporesc: a adăuga banii, averea. Încarc la plata biruluĭ: să n' aibă voĭe a-ĭ scădea, nicĭ a-ĭ adăugi. L-a adăugat cu pîra, l-a încărcat cu pîra. I-a adăugit pîntecele, a lăsat-o gravidă. V. refl. Vechĭ. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Mă unesc. Trans. Mă recăsătorec. Mă înmulțesc: păcătoșiĭ se adaug [!]. Mă compar, mă asemăn (Cor.). Mă adaug la masa cuĭva, mă pun la masa luĭ. V. intr. Boala adăogea, se agrava. – Forme vechĭ: adao-: să-și adaogă, Domnu să vă adaogă, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, aŭ adaoș (adăuga), îl adaoseră (adăugără). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
adaoge   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adaoge adaogere adaos adăogând singular plural
adaoge adaogeți, adăogeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogeam adăosei adăosesem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogeai adăoseși adăoseseși
a III-a (el, ea) adaoge adăogea adaose adăosese
plural I (noi) adaogem (să) adaogem adăogeam adaoserăm adăoseserăm, adăosesem*
a II-a (voi) adaogeți (să) adaogeți adăogeați adaoserăți adăoseserăți, adăoseseți*
a III-a (ei, ele) adaog adăogeau adaoseră adăoseseră
* Formă nerecomandată

adăoga   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăoga adăogare adăogat adăogând singular plural
adaogă adăogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogam adăogai adăogasem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogai adăogași adăogaseși
a III-a (el, ea) adaogă (să) adaoge adăoga adăogă adăogase
plural I (noi) adăogăm (să) adaogăm adăogam adăogarăm adăogaserăm, adăogasem*
a II-a (voi) adăogați (să) adaogați adăogați adăogarăți adăogaserăți, adăogaseți*
a III-a (ei, ele) adaogă (să) adaoge adăogau adăoga adăogaseră
* Formă nerecomandată

adăogi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăogi adăogire adăogit adăogind singular plural
adaoge adăogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogeam adăogii adăogisem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogeai adăogiși adăogiseși
a III-a (el, ea) adaoge (să) adaogă adăogea adăogi adăogise
plural I (noi) adăogim (să) adăogim adăogeam adăogirăm adăogiserăm, adăogisem*
a II-a (voi) adăogiți (să) adăogiți adăogeați adăogirăți adăogiserăți, adăogiseți*
a III-a (ei, ele) adaog (să) adaogă adăogeau adăogi adăogiseră
* Formă nerecomandată