ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. – Din lat. adjudicare. (Sursa: DEX '98 )

ADJUDECÁ vb. I tr. A da, a atribui (un bun, o lucrare etc.) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații sau al unei concurențe. ♦ Refl. (rar) A-și atribui, a apuca, a-și lua ceva. [< lat. adiudicare, cf. fr. adjuger, după judeca]. (Sursa: DN )

ADJUDECÁ vb. I. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații publice. II. refl. a-și atribui, a-și lua ceva. (< lat. adiudicare după fr. adjuger) (Sursa: MDN )

ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun aceluia care a oferit mai mult la licitație. – Lat. lit. adjudicare. (Sursa: DLRM )

ADJUDECÁ vb. (JUR.) (înv.) a harecilui. (~ cuiva un bun, la o licitație.) (Sursa: Sinonime )

adjudecá (-c, -át), vb. – A atribui un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. Pe baza lui a judeca, întocmai ca fr. adjuger sau lat. adjudicare. – Der. adjudecar, s. m. (persoană căreia i se adjudecă un bun); adjudecație, s. f. (adjudecare). (Sursa: DER )

adjudecá vb., ind. prez. 1 sg. adjúdec, 3 sg. și pl. adjúdecă (Sursa: Ortografic )

A ADJUDECÁ adjúdec tranz. (bunuri) A atribui persoanei care în cadrul unei licitații oferă o sumă mai mare. /<lat. adjudicare (Sursa: NODEX )

adjúdic, a -á v. tr. (lat. adjúdico, -áre). Atribuĭ pin [!] judecată o proprietate. Acord celuĭ ce oferă maĭ mult la concurență. Decern. – Greșit adjudec, după cum ar fi greșit revindec față de vindec. V. atîrdisesc. (Sursa: Scriban )