ADJURÁ vb. I tr. (rar) A se ruga fierbinte, a implora. [Cf. lat. adiurare, fr. adjurer]. (Sursa: DN )
ADJURÁ vb. tr. (rar) a se ruga fierbinte, a implora. (< lat. adiurare, fr. adjurer) (Sursa: MDN )
adjurá vb., ind. prez. 1 sg. adjúr, 3 sg. și pl. adjúră (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
adjura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adjura adjurare adjurat adjurând singular plural
adjură adjurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adjur (să) adjur adjuram adjurai adjurasem
a II-a (tu) adjuri (să) adjuri adjurai adjurași adjuraseși
a III-a (el, ea) adjură (să) adjure adjura adjură adjurase
plural I (noi) adjurăm (să) adjurăm adjuram adjurarăm adjuraserăm, adjurasem*
a II-a (voi) adjurați (să) adjurați adjurați adjurarăți adjuraserăți, adjuraseți*
a III-a (ei, ele) adjură (să) adjure adjurau adjurară adjuraseră
* Formă nerecomandată