ADMIRATÍV, -Ă, admirativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă, care arată admirație. – Din fr. admiratif, lat. admirativus. (Sursa: DEX '98 )

ADMIRATÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Cu admirație. [Cf. fr. admiratif, lat. admirativus]. (Sursa: DN )

ADMIRATÍV, -Ă adj. (și adv.) cu admirație. (< fr. admiratif, lat. admirativus) (Sursa: MDN )

ADMIRATÍV, -Ă, admirativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă, care arată admirație. – Fr. admiratif (lat. lit. admirativus). (Sursa: DLRM )

admiratív adj. m., pl. admiratívi; f. sg. admiratívă, pl. admiratíve (Sursa: Ortografic )

admiratív, -ă adj. (lat. admirativus). Care arată admirațiunea: gest admirativ. (Sursa: Scriban )

ADMIRATÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial Care exprimă admirație. /<fr. admiratif, lat. admirativus (Sursa: NODEX )