ADSORBÍ, adsórb, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe) A se produce o adsorbție. 2. Tranz. A fixa pe suprafață – Din fr. adsorber (după sorbi). (Sursa: DEX '09 )
ADSORBÍ, pers. 3 adsoárbe, vb. IV. Refl. (Despre substanțe) A se produce o adsorbție. – Din fr. adsorber (după sorbi). (Sursa: DEX '98 )
ADSORBÍ vb. IV. refl. (Despre substanțe) A se fixa pe un alt corp prin adsorbție. [P.i. 3 -soarbe. / < fr. adsorber]. (Sursa: DN )
ADSORBÍ vb. refl. (despre substanțe) a se fixa prin adsorbție. (< fr. adsorber) (Sursa: MDN )
ADSORBÍ, pers. 3 adsoárbe, vb. IV. Refl. (Despre substanțe) A se fixa pe un alt corp prin adsorbție. – Fr. adsorber. (Sursa: DLRM )
adsorbí vb. v. → sorbi (Sursa: Ortografic )
A ADSORBÍ adsórb tranz. A face să se adsoarbă. /<fr. adsorber (Sursa: NODEX )
A SE ADSORBÍ pers.3 se adsoárbe intranz. (despre substanțe) A se fixa (de un corp) prin adsorbție. /<fr. adsorber (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
adsorbi   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adsorbi adsorbire adsorbit adsorbind singular plural
adsoarbe adsorbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adsorb (să) adsorb adsorbeam adsorbii adsorbisem
a II-a (tu) adsorbi (să) adsorbi adsorbeai adsorbiși adsorbiseși
a III-a (el, ea) adsoarbe (să) adsoarbă adsorbea adsorbi adsorbise
plural I (noi) adsorbim (să) adsorbim adsorbeam adsorbirăm adsorbiserăm, adsorbisem*
a II-a (voi) adsorbiți (să) adsorbiți adsorbeați adsorbirăți adsorbiserăți, adsorbiseți*
a III-a (ei, ele) adsorb (să) adsoarbă adsorbeau adsorbiră adsorbiseră
* Formă nerecomandată