ADVÉRS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic, ostil, dușmănos. ◊ Parte adversă = adversar într-un proces, într-o afacere etc. ♦ Fig. Potrivnic. – Din fr. adverse, lat. adversus. (Sursa: DEX '09 )

ADVÉRS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic, ostil, dușmănos. ◊ Parte adversă = adversar într-un proces, într-o afacere etc. – Din fr. adverse, lat. adversus. (Sursa: DEX '98 )

ADVÉRS, -Ă adj. Situat în față; contrar, opus. ◊ Parte adversă = adversar (într-un proces). ♦ Nefavorabil, neprielnic; dușmănos, potrivnic. [< fr. adverse, cf. lat. adversus – contra]. (Sursa: DN )

ADVÉRS, -Ă adj. 1. situat în față; contrar, opus. ♦ parte ~ă = adversar (într-un proces). 2. (fig.) potrivnic. (< fr. adverse, lat. adversus) (Sursa: MDN )

ADVÉRS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic; dușmănos. – Fr. adverse (lat. lit. adversus). (Sursa: DLRM )

ADVÉRS adj. 1. v. opus. 2. v. dușmănos. (Sursa: Sinonime )

advérs adj. m., pl. advérși; f. sg. advérsă, pl. advérse (Sursa: Ortografic )

advérs, -ă adj. (lat. adversus, d. ad, la, și versus, întors). Contrar, opus: partidu advers. Partea adversă, contra căreĭa pledezĭ. (Sursa: Scriban )

ADVÉRS ~să (~și, ~se) 1) Care este așezat în față; opus; contrar. ◊ Parte ~să adversar într-un proces, afacere etc. 2) fig. Care se află în opoziție totală; opus. Elemente ~se. /<fr. adverse, lat. adversus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
advers   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular advers adversul adversă adversa
plural adverși adverșii adverse adversele
genitiv-dativ singular advers adversului adverse adversei
plural adverși adverșilor adverse adverselor
vocativ singular
plural