ADVÓN, advoane, s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. [Pl. și: advonuri] – Cf. amvon. (Sursa: DEX '09 )

advón s. n., pl. advoáne / advónuri (Sursa: Ortografic )

advon, V. anvon. (Sursa: Scriban )

anvón n., pl. oane și urĭ (ngr. ánvon, vgr. ámbon, d. anabaíno, mă suĭ; vsl. amŭvonŭ, amŭbonŭ). Tribuna de pe care se predică în biserică. – Și advón (Od.). Greșit scris amvon. Vechĭ și ambón (după vsl.). (Sursa: Scriban )