AEROMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului1 și ale gazelor și măsoară efectele lor mecanice. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérométrie. (Sursa: DEX '98 )

AEROMETRÍE f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților fizice ale aerului și măsoară efectele lui mecanice. /<fr. aérométrie (Sursa: NODEX )

AEROMETRÍE s.f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului și măsoară efectele lui mecanice. [Gen. -iei. / < fr. aérométrie, cf. gr. aer – aer, metron – măsură]. (Sursa: DN )

AEROMETRÍE s. f. ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice. (< fr. aérométrie) (Sursa: MDN )

AEROMETRÍE s. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale gazelor. – Fr. aérométrie. (Sursa: DLRM )

aerometríe s. f. (sil. -tri-), art. aerometría, g.-d. aerometríi, art. aerometríei (Sursa: Ortografic )

aerometríe f. (aer și metrie). Știința proprietăților fizice ale aeruluĭ. (Sursa: Scriban )