AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, c*****l. – Din lat. affabilis, fr. affable. (Sursa: DEX '98 )

AFÁBIL, -Ă adj. C*****l, binevoitor; primitor. [Cf. fr. affable, lat. affabilis]. (Sursa: DN )

AFÁBIL, -Ă adj. binevoitor, c*****l, prietenos. (< fr. affable, lat. affabilis) (Sursa: MDN )

AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, c*****l. – Fr. affable (lat. lit. affabilis). (Sursa: DLRM )

AFÁBIL adj. v. afectuos, amabil, binevoitor, c*****l, prietenesc, prietenos. (Sursa: Sinonime )

afábil adj. m., pl. afábili; f. sg. afábilă, pl. afábile (Sursa: Ortografic )

afábil, -ă adj. (lat. affábilis, d. ad, la, și fari, a vorbi). Blînd, bine-voitor, prietenos. Adv. Cu afabilitate. (Sursa: Scriban )

AFÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește politețe și bunăvoință c******ă; tandru. Ton ~. /<lat. affabilis, fr. affable (Sursa: NODEX )