« Back
AFERÁ vb. intr. a incumba. (< fr. afférer) (Sursa: MDN )
aferá vb., ind. prez. 3 sg. afereáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
afera   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afera aferare aferat aferând singular plural
aferează aferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aferez (să) aferez aferam aferai aferasem
a II-a (tu) aferezi (să) aferezi aferai aferași aferaseși
a III-a (el, ea) aferează (să) afereze afera aferă aferase
plural I (noi) aferăm (să) aferăm aferam aferarăm aferaserăm, aferasem*
a II-a (voi) aferați (să) aferați aferați aferarăți aferaserăți, aferaseți*
a III-a (ei, ele) aferează (să) afereze aferau aferară aferaseră
* Formă nerecomandată