AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé. (Sursa: DEX '98 )
AFERÁT, -Ă adj. Care este sau vrea să pară foarte ocupat, copleșit de treburi. [Cf. fr. affairé]. (Sursa: DN )
AFERÁT, -Ă adj. care este sau vrea să pară foarte ocupat, copleșit de treburi. (fr. affairé) (Sursa: MDN )
AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – După fr. affairé. (Sursa: DLRM )
aferát adj. m., pl. aferáți; f. sg. aferátă, pl. aferáte (Sursa: Ortografic )
AFERÁT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care este sau vrea să pară foarte ocupat. /<fr. affairé (Sursa: NODEX )
AFERÁ vb. intr. a incumba. (< fr. afférer) (Sursa: MDN )
aferá vb., ind. prez. 3 sg. afereáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
afera   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afera aferare aferat aferând singular plural
aferează aferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aferez (să) aferez aferam aferai aferasem
a II-a (tu) aferezi (să) aferezi aferai aferași aferaseși
a III-a (el, ea) aferează (să) afereze afera aferă aferase
plural I (noi) aferăm (să) aferăm aferam aferarăm aferaserăm, aferasem*
a II-a (voi) aferați (să) aferați aferați aferarăți aferaserăți, aferaseți*
a III-a (ei, ele) aferează (să) afereze aferau aferară aferaseră
* Formă nerecomandată

aferat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aferat aferatul aferată aferata
plural aferați aferații aferate aferatele
genitiv-dativ singular aferat aferatului aferate aferatei
plural aferați aferaților aferate aferatelor
vocativ singular — —
plural — —