|
AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé. (Sursa: DEX '98 )
AFERÁT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care este sau vrea să pară foarte ocupat. /<fr. affairé (Sursa: NODEX )
AFERÁT, -Ă adj. Care este sau vrea să pară foarte ocupat, copleșit de treburi. [Cf. fr. affairé]. (Sursa: DN )
AFERÁT, -Ă adj. care este sau vrea să pară foarte ocupat, copleșit de treburi. (fr. affairé) (Sursa: MDN )
AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – După fr. affairé. (Sursa: DLRM )
aferát adj. m., pl. aferáți; f. sg. aferátă, pl. aferáte (Sursa: Ortografic )
| afera verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) afera | aferare | aferat | aferând | singular | plural | | aferează | aferați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | aferez | (să) aferez | aferam | aferai | aferasem | | a II-a (tu) | aferezi | (să) aferezi | aferai | aferași | aferaseși | | a III-a (el, ea) | aferează | (să) afereze | afera | aferă | aferase | | plural | I (noi) | aferăm | (să) aferăm | aferam | aferarăm | aferaserăm, aferasem* | | a II-a (voi) | aferați | (să) aferați | aferați | aferarăți | aferaserăți, aferaseți* | | a III-a (ei, ele) | aferează | (să) afereze | aferau | aferară | aferaseră | * Formă nerecomandată | aferat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | aferat | aferatul | aferată | aferata | | plural | aferați | aferații | aferate | aferatele | | genitiv-dativ | singular | aferat | aferatului | aferate | aferatei | | plural | aferați | aferaților | aferate | aferatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |