« Back
ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Din afin1. (Sursa: DEX '09 )
ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Forma feminină a lui afin1. (Sursa: DEX '98 )
ÁFINĂ ~e f. Fructul afinului. [G. D. afinei] /Din afin (Sursa: NODEX )
ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, în formă de bobiță neagră-albăstruie. – Forma feminină a lui afin1. (Sursa: DLRM )
áfină (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine (Sursa: Ortografic )
áfină f., pl. e (din dafin infl. de lat. ácinus și ácinum, pl. ácina, bobiță, bacă. D. rom. vine ung. afónya și áfonya. Fruct de afin. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
afin (jur.; adj.)   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afin afinul afină afina
plural afini afinii afine afinele
genitiv-dativ singular afin afinului afine afinei
plural afini afinilor afine afinelor
vocativ singular afinule afino
plural afinilor afinelor

afina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afina afinare afinat afinând singular plural
afinează afinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) afinez (să) afinez afinam afinai afinasem
a II-a (tu) afinezi (să) afinezi afinai afinași afinaseși
a III-a (el, ea) afinează (să) afineze afina afină afinase
plural I (noi) afinăm (să) afinăm afinam afinarăm afinaserăm, afinasem*
a II-a (voi) afinați (să) afinați afinați afinarăți afinaserăți, afinaseți*
a III-a (ei, ele) afinează (să) afineze afinau afinară afinaseră
* Formă nerecomandată

afină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afină afina
plural afine afinele
genitiv-dativ singular afine afinei
plural afine afinelor
vocativ singular afină, afino
plural afinelor